Pentru noi, adulții, copilăria poate părea lipsită de griji, însă copiii pot trece prin situații stresante. Proporțional cu vârsta lor, copilăria poate fi copleșitoare, iar dacă nu învață să gestioneze eficient stresul, acesta le poate afecta pe termen lung viața socială, cooperarea și dezvoltarea. Totul depinde de durata expunerii la stres și de modul în care părinții îi ajută să facă față acestor provocări
Surse de stres
- Stresul prenatal, în cazul în care mama consumă droguri sau alcool;
- Stresul din timpul nașterii. Deși nașterea nu ar trebui să fie un proces traumatic, uneori poate deveni dificil atât pentru mamă, cât și pentru copil. Situații precum nașterea prematură, travaliul prelungit, nașterea pelviană, lipsa de oxigen sau cordonul ombilical în jurul gâtului copilului pot provoca stres.
- Apariția unui frate sau a unei surori poate aduce teama că nu va mai fi iubit la fel sau deloc sau aduce conflicte (împărțirea jucăriilor, timpul părinților divizat la doi sau mai mulți etc);
- Divorțul părinților declanșează la copii o serie de emoții intense, precum anxietate, tristețe, furie, vinovăție sau confuzie, și poate duce la conflicte de loialitate față de părinți.
- Trauma sau anxietatea de separare care poate începe în jurul vârstei de opt luni și poate persista câțiva ani.De obicei se instalează când părintele se reîntoarce la serviciu după concediul de maternitate/paternitate.
- Începerea grădiniței sau a școlii poate genera stres, deoarece copiii sunt forțați să stea într-un loc pentru o perioadă lungă și să participe la activități impuse.
- Suprastimularea sau programul supraîncărcat: teme pentru acasă, activități extrașcolare și sociale care obosesc fizic și emoțional copilul.
- Boala, rănile sau spitalizarea reprezintă surse majore de stres la orice vârstă, iar în cazul izolării la domiciliu sau spitalizării, situația este și mai dificilă pentru copil.
- Boala părinților (anxietate, depresie, boală prelungită) poate provoca confuzie și neputință în rândul copiilor, generând stres semnificativ.
- Violența verbală în familie: părinții care țipă, critică și pedepsesc copilul, sau lipsa respectului față de copil creează confuzie și stres.
- Violenta fizică: acest tip de comportament induce sentimente de frică, confuzie sau chiar abandon.
- Nevoi emoționale sau fizice neîmplinite, precum lipsa hranei sau afecțiunii din partea părinților.
- Expunerea excesivă la tehnologie: timpul prelungit petrecut în fața ecranelor scade conexiunea copilului cu părintele.
- Frustrările cotidiene, atunci când lucrurile nu se desfășoară conform dorințelor copilului.
- Bullying-ul sau izolarea socială, atunci când sunt victimele unui comportament violent verbal, social, online sau fizic.
Pentru a ajuta copiii și adolescenții să gestioneze stresul, este important să le oferim un mediu sigur în care să își exprime emoțiile, să îi învățăm tehnici de relaxare și gestionare a timpului, și să îi sprijinim în dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase, precum exercițiile fizice, somnul adecvat și menținerea unui echilibru între activitățile școlare și cele recreative.
Am scris despre acest subiect în articolul Cum ajutăm copiii și adolescenții să gestioneze stresul?
AUTOR: Raluca Vasiliu Botez, trainer de PUBLIC SPEAKING
Completează acest FORMULAR dacă dorești să afli calendarul următoarelor activități pentru copiii și adolescenții din Iași.