Ultima noapte de vacanță, prima zi de școală

În fiecare ultimă noapte de vacanță, nu reușeam să dorm. O țineam de mână pe sora mea Roxana – mai mică cu trei ani decât mine -, și o încurajam să privească noul an școlar ca o șansă de a ne reinventa. Întâia zi de școală însemna atât frică, cât și bucurie

Urma să ne întâlnim sau reîntâlnim cu colegii de clasă, cu învățătorii și profesorii. Aveam deja rechizitele pregătite: caietele perfect liniate, coperțile de plastic pentru manuale, penarul doldora de creioane colorate și radiere, stilourile copilăriei pline de cerneală. Uniformele sau, mai târziu, hainele preferate ne așteptau agățate pe umerașe.

12 ani de școală în Fălticeni, în clase „de elită”, între 1990 și 2002

I-IV

În clasele primare, eram fericită că sora mea are o învățătoare blândă, care nu vorbea urât sau brusca elevii. Învățam la școala din cartierul nostru, chiar vis-a-vis de casă.

Eu nu fusesem atât de norocoasă, doamna B. era dură și lovea elevii care nu știau perfect tabla înmulțirii.

Aveam mai mulți colegi de clasă de la orfelinatul din Fălticeni și de multe ori învățătoarea îi lovea cu abecedarul cartonat peste cap sau le aplica zeci de lovituri cu rigla de lemn la palmă.

Nu le povesteam niciodată părinților mei despre aceste întâmplări pentru că doamna B. instaurase o „lege a tăcerii” cu privire la pedepse.

Privind acum în urmă, mediul acela toxic – în care nu mă simțeam niciodată în siguranță -, competiția acerbă încurajată de învățătoare, frica de eșec și de bătaie, dorința de o face „fericită” pe doamna ca să nu-i mai lovească pe alții, au condus la rezultatele mele excelente.

Am luat 10 pe linie din motive greșite.

V-VIII

Clasa a-V-a a însemnat mutarea la o școală „de elită” din centrul orașului, la patru kilometri distanță de casa mea. Am intrat în cea mai bună clasă, în care mai aveam patruzeci (40) de colegi, fusese suplimentat numărul de locuri tocmai pentru că era o școală cu o reputație excelentă, iar cererea era imensă.

În prima zi de școală, am realizat că sunt singura din clasă care mai poartă părul prins în codițe împletite și, de asemenea, singura care nu deține blugi.

Am fost poreclită de colegi în diverse moduri, s-a râs de mine, am fost așezată de dirigintă în penultima bancă pentru că veneam de la școala de cartier și am plâns de multe ori din frustrare sau teama că nu mă voi adapta.

Primele note pe care le-am luat în școala generală au fost: 3 la geografie pentru că nu știam din clasele primare ce înseamnă latitudine și longitudine și 5 la istorie pentru că fosta mea învățătoare nu-mi predase cifrele romane.

Nu am avut curaj să le spun profesorilor mei că acele noțiuni îmi erau străine. Îmi amintesc că am plâns cu sughițuri când m-a ridicat în picioare profesorul de istorie și m-a ascultat din nou.

Am fost mutată însă în banca a treia și mi s-a permis să îmi aleg o altă colegă de bancă după olimpiada la matematică. Am luat 10 curat și dintr-odată s-a râs mai puțin de mine, de codițele împletite, de pantalonii mei bleu tricotați. Trecuseră două luni de la începutul școlii.

Am luptat să recuperez noțiuni, să mă depășesc de la an la an pentru a le demonstra colegilor că sunt de teapa lor, că pot compensa hainele lor șmechere, frizurile moderne, poveștile despre vacanțe, părinții bogați cu rezultate bune la școală, cu note mari, cu învățat de dimineața până seara.

Mi-am crescut media cu câte treizeci de sutimi de la an la an până ce în clasa a-VIII-a am luat premiul întâi din motive greșite.

IX-XII

Am intrat cu 9.50 în cea mai bună clasă din Colegiul Național „Nicu Gane” din Fălticeni. Era bine, aveam în clasă câțiva dintre colegii de generală, inclusiv pe colegul meu de bancă, eram amândoi olimpici la matematică.

În schimb, presiunea socială era atât de puternică încât erai exclus automat din „găștile cool” dacă nu fumai sau nu împărțeai o sticlă de Tanita sau Săniuța în parcul de lângă primărie. Și mai era important să te fi sărutat măcar sau să nu fii virgin/ă.

Iar dacă la a fuma câte o țigară sau la a bea un pahar de alcool nu am spus întotdeauna „nu”, faptul că nu mi-am început viața sexuală în liceu a atras numeroase bârfe urâte, zvonuri dureroase și chiar porecla „Filofteia”.

Profesorii ne transmiteau că trebuie să fim competitivi, că este singurul mod în care vom atinge succesul, că dacă nu suntem buni la școală „vom ajunge măturători”, „vom vinde sutiene în piață” și – cel mai dur -, „ne vom dezamăgi părinții”.

Liceul a însemnat rușine, frica de a nu mă ridica la înălțimea unor așteptări nerealiste, izolare, anxietate.

„Faptul că știi teoria este frecție la picior de lemn! Raluca, nu ai priceput nimic, desenează o bobină”, îmi spunea răstit profesoara de fizică.

Iar eu îmi doream să se despice parchetul sălii de clasă și să mă înghită. La fel cum îmi înghițeam și eu lacrimile și întrebările pe care aș fi vrut să i le adresez ca să „pricep”. Dar nu aveam voie să nu înțeleg din prima, nu aveam voie să mă ridic în picioare și să cer explicații suplimentare.

Am învățat și am luat note mari ca să scap de acolo și ca să nu mă mai întorc niciodată. Media la Bacalaureat era biletul meu spre facultate, spre un oraș mare, spre libertatea de a spune ce gândesc, spre poezie, teatru, prieteni noi care să-mi semene, spre discuții profunde, spre biblioteci pline de cărți pe care voiam să le devorez.

Am luat 9.84 din motive greșite.

Ultima noapte de vacanță – Frici și planuri

Oh, și câte scenarii mi se derulau în minte în ultima noapte de vacanță, poate anul acesta voi avea media mai mare, poate sutele de exerciții și probleme de matematică pe care le rezolvasem în timpul vacanței mă vor ajuta să iau notă mare la olimpiadă, poate rugăciunile bunicii mele fuseseră ascultate și Dumnezeu îmi va da capacitatea de a înțelege fizica, poate C. nu mă va mai trage de codițele împletite, poate „colegii cool” mă vor accepta în grupul lor, poate nu va râde nimeni că nu am trening nou sau că port pulovere împletite de mama și nu hanorace de firmă.

Da, o țineam pe Rox de mâna ei cu pernițe ca ale pisicilor și o sfătuiam cum să se ferească de furia profului de română, care pedepsea fără motiv și ne obliga să învățăm ca pe apă comentarii și conspecte.
Același profesor care descuraja lecturile suplimentare „grele” și poemele scrise de elevii lui de liceu. Același profesor care penaliza băieții cu plete, doar pentru că ura muzica rock.

Și speram ca ei să îi fie mai bine, iar toate notele ei bune să nu fie din motive greșite.

Mesaj pentru copii, dar poate fi citit și de părinți

Dragii mei și dragile mele,

Am împărtășit din experiența mea pentru că este important să știți că nu sunteți singurii care vă confruntați cu anumite temeri la începutul anului școlar.

Sunteți extraordinar de curajoși/ curajoase pentru că faceți față provocărilor din timpul școlii. Vă apreciez pentru determinare, dorința de a evolua, puterea de a vă reinventa în fiecare an școlar.

Rămâneți autentici, cereți ajutorul părinților voștri de fiecare dată când întâmpinați dificultăți, adresați întrebări profesorilor, spuneți-vă opinia.

Nu trebuie să fiți buni/bune la toate materiile, nici noi, adulții, nu ne pricepem la toate. O notă mică nu este o nenorocire, veți avea posibilitatea să recuperați, să vă îndreptați media.

Este normal să vă fie frică uneori, să simțiți presiune socială, stres, oboseală.

Comunicați cu cei dragi când vă simțiți depășiți de ceea ce trăiți, când vă este greu, există soluții pentru fiecare situație.

Încercați să echilibrați programul de studiu cu orele de odihnă și de relaxare, includeți în rutina voastră zilnică timp pentru hobby-uri sau pasiuni.

Sunt aici dacă aveți nevoie de un sfat,

Raluca voastră

AUTOR: Raluca Vasiliu Botez, trainer de PUBLIC SPEAKING

Completează acest FORMULAR dacă dorești să afli calendarul următoarelor activități pentru copiii și adolescenții din Iași.